HOME | DD

Description
Îmi şoptea odatã vântul sã plec la mare pentru cã marea îmi spalã pãcatele...şi l-am ascultat...mi-era dor de mare, de apa grozav de sãratã, de nisipul care sã îmi înţepe uşor fiecare milimetru din piele...
"nisipul sã fie ud
iar mare un pic amarã
nisipul sã zgârie lin
iar marea sã fie murdarã"
mereu versurile vama veche care slăvesc marea, singurele care înţeleg sentimente neştiute de mare, care spun cuvinte nerostite către ea...şi vine uitarea: cu fiecare val se duc şi amintirile mele legate de tine...şi pentru prima dată mi-e foarte dor de vlad, altfel decât de un foarte bun prieten.şi pentru prima dată dreamcatcherul meu nu-şi face efectul vreme de 10 nopţi la rând...pentru prima dată o visez pe diana şi nu mă trezesc plângând...pentru prima dată după multă vreme văd apropierea vindecării rănilor mele...păcat însă că după ce spală tot marea nu înlocuieşte amintirile cu unele frumoase, ci trebuie să mi le reclădesc eu.de data asta independent de cei din jur, singură.am revenit la eu cea raţională şi am devenit colourblind, aşa cum odată tânjeam să fiu.şi nu mai simt nimic.mă simt complet detaşată de mine, ca şi cum aş avea dublă personalitate: pe de-o parte pot să mă analizez în mod obiectiv, dar pe partea cealaltă nu pot face nimic să îndrept răul din mine. şi azvârl cu piciorul nisipul şi odată cu el umbra feţei tale din mintea mea.şi îngrop o scoică în mal şi odată cu ea urma vocii tale din aer.mă dau in leagan şi mi se face rău şi scot din mine tot amarul şi odată cu el orice sentiment nutrit vreodată pentru tine.şi aşa, cu inima putredă, cu sângele obosit să-mi calce venele, plină de mizerie în suflet şi lipsită de speranţă mă târăsc...măcar aşa voi continua să mă mişc...şi trandafirii negri au dreptul la soare...şi poate cine ştie,îl vor găsi...