HOME | DD

Description
Ceasul

Ca in fiecare dimineata, Darien isi opri ceasul cu cea mai mare lene posibila. Trebuia sa
se dea jos din pat si sa se duca la serviciu, asta o stia si el prea bine, dar parca era mai
obosit ca de obicei… mai voia macar 5 minute de odihna inainte de ceea ce va fi cea mai
lunga zi din viata lui.

Ceasul suna a patra oara. Darien ofta, si se rostogoli jos din pat direct pe podea. Hotarat
sa inceapa ziua cu dreptul , se opari cu dusul prea fierbinte, dadu cafeaua in foc si isi arse
omleta. Dupa ce arunca la gunoi si in chiuveta micul dejun esuat, deschise cu un mormait
frigiderul si lua sticla cu suc de portocale pe care o termina dintr-o inghititura.
Fara a mai pierde o secunda in plus, isi lua servieta, incuie usa de 3 ori si se indrepta spre
statia de autobuz. Strada principala era plina de masini cu oameni la fel de obositi si
nervosi ca el. Darien n-avea un serviciu senzational ca redactor la ziarul Gossip Addict,
dar nu se poate spune ca era un om care sa aiba aspiratii inalte. Restul lucrurilor din viata
lui, sau mai degraba lipsa lor definea acest lucru: nu masina, nu iubita, nu serviciu, nu
nimic. Se urca in autobuzul care tocmai venise si se aseza in spate, ca de obicei. "Cinci
statii pana in iad" , isi spuse el.

***

Ajuns la redactia ziarului Gossip Addict, intra pe usile mari automate, dadu buna ziua
paznicului din hol si se repezi spre lift, ale carui usi tocmai se inchideau.
-Tineti liftul! striga el lipsit de entuziasm.
-Ce faci amice iar ai intarziat? il saluta David, ranjind cretin in timp ce tinea usa liftului.
-Asa ar parea, murmura Darien, imaginandu-si ca il strange de gat pe nefericitul drac.
-Eh, nu-i nimic, e o zi chinuitor de banala in redactie.. nici macar o barfa ca lumea n-am
prins..
-O aparea ceva pana la urma. Nu se stie niciodata.
Luandu-si ramas-bun de la colegul sau iubit, Darien se aseza la biroul lui. Pe placuta de
pe birou era inscriptionat numele lui si postul: Darien Westing, Redactor. Toata lumea
alerga de colo-colo pregatita sa sara la primul semn ca s-ar intampla ceva interesant. In
zadar, orele trecura si nu suna niciun telefon.
Darien se uita la ceasul de pe perete. Doua si optsprezece minute. Dintr-o data suna
telefonul. Darien raspunse ca de obicei, cu acelasi mesaj monoton : "Gossip Addict,
Darien Westing la telefon...". Din receptor se auzi un tiuit puternic. Tresarind, acesta
tranti telefonul, crezand ca e o gluma proasta. Una foarte proasta, era clar.

***

Nervos, se scula de la birou, neobservand ca nu mai era nimeni in jur, si se indrepta spre
balcon. Pe drum, isi arunca privirea peste birourile celorlalti: poze cu familia, cu iubite,
caini mari cu baticuri la gat, si inscriptii siropoase peste tot pe rame. Inghiti in sec si iesi
pe balcon. Isi aprinse o tigara si trase adanc din ea. Era cam frig afara pentru o zi de
iunie.. Se apropie de margine si inchise ochii pt o secunda. Aerul rece il mai dezmeticea
nitel.
-Cam frig afara azi, auzi din dreapta lui.
-Da, asa este..zise el intorcandu-se sa vada cine era acolo.
Cand intoarse privirea, nu era nimeni pe balcon langa el. Bulversat, stinse tigara si intra
inapoi inauntru.
Ajuns inapoi printre birourile goale, observa lipsa colegilor lui. Se uita la ceas, gandindu-
se ca o fi pauza de masa. Doua douazeci. Pauza de masa se terminase de ceva vreme, si
totusi, unde era toata lumea? Foarte ciudat..
O lua pe coridor incet inspre lift, ale carui usi tocmai se inchideau. Darien nu apuca sa
vada daca era cineva in el, dar vazu ca liftul se indrepta inspre parter. Fugi pe scari si
ajunse inaintea liftului. Usile se deschisera,dar liftul era gol. Ceva complet straniu se
petrecea. Folosi telefonul din hol ca sa sune la politie.
-Alo? As vrea sa raportez niste incidente stranii in cladirea ziarului Gossip Addict.
Din telefon se auzI un tiuit puternic urmat de un fasait metalic. Darien scapa receptorul
din mana, cuprins de frica. Fugi in strada dar in zadar..era pustiu.
-Ma aude cineva? E cineva aici?
-Nu e nimeni, ii sopti cineva in ureche.
Se intoarse brusc, recunoscand vocea de pe balcon de mai devreme. Ca si atunci, nu era
nimeni langa el. Innebunise oare? Nu se poate, nu lui..ce naiba. Ori era un vis ciudat, ori
era rezultatul oboselii. Sau poate doar un sir lung de simple coincidente. Nu? Nu era prea
probabil, dar gandul acesta il linisti pe Darien. Pentru moment...

***

Strada lui era mai intunecata ca de obicei, felinarele palpaiau, curtile din care se-auzeau
zi de zi latraturi de caini acum zaceau pustii, gazduind doar sunetul vantului ce parea sa-i
sopteasca numele... "Darien Westing..."
- E doar un vis, e doar un vis urat, ce naiba mai omule? isi spuse Darien cu un ras fals,
sperand sa isi pastreze calmul. Ajuns in fata usii casei sale, descuie usa in graba si
observa cu coada ochiului cum felinarele se stingeau unul dupa altul, din ce in ce mai
aproape de el. Intra repede in casa si tranti usa. Trase jaluzelele si stinse luminile. Ceva il
urmarea, iar visul inofensiv se transforma cu o viteza alarmanta intr-un cosmar. Intra la el
in dormitor si se tranti in pat, sperand ca daca reuseste sa adoarma lucrurile o sa revina la
normal. Ceasul de pe perete indica ora doua si optsprezece minute. Suna telefonul. Darien
tresari si sari din pat. Telefonul suna. Sa raspunda? Cine l-ar putea suna la ora asta? Si
totusi, telefonul suna...

-Alo? raspunse acesta cu o voce tremuranda.
-Uita-te pe geam, ii ordona o voce prea familiara.
-Cine e la telefon?! Ce se intampla!? CINE ESTI!?!?
Din receptor se auzi un ras sinistru urmat de acelasi huruit metalic ce il facu pe Darien sa
scape inca o data receptorul.
Cu mana tremuranda dadu jaluzelele la o parte si se uita pe geam... O lumina puternica ii
inunda strada si camera, iar apoi Darien lesina.

***

Ca in fiecare dimineata, Darien isi opri ceasul cu cea mai mare lene posibila. Trebuia sa
se dea jos din pat si sa se duca la serviciu, asta o stia si el prea bine, dar parca era mai
obosit ca de obicei.. Fusese un cosmar. Transpirat tot, Darien merse in baie sa se spele pe
fata. Porni robinetul dar apa nu curgea.
-Grozav... isi spuse el.
Iesi in strada sa isi ia ziarul; titlul de pe prima pagina era, ca de obicei, o poveste trista:
"Barbat sinucigas se arunca in fata autobuzului".
-Ce aiureli.. nu-i de mirare ca nu mai citeste nimeni ziarul.
Citi horoscopul care, ca de obicei, ii promitea bani femei si sanatate curata ca lacrima,
dupa care arunca ziarul la gunoi.

Se imbraca, isi lua servieta si iesi din casa, trantind usa. Incuie de 3 ori. In mod curios,
felinarele de pe strada aveau semne pe care scria "DEFECT" pe ele. Prea obosit ca sa
observe acest lucru, se indrepta spre statia de autobuz.
-Ah, la naiba..mi-am uitat ceasul.
Darien traversa strada in graba si se opri brusc, observand ca avea deja ceasul la mana..
se uita la acesta. Doua si optsprezece. Venea autobuzul. Iar el era in mijlocul strazii.
-Esti mort de ieri, stii nu? auzi vocea din vis in spatele sau.
-Sunt mort de ani intregi, ce mai conteaza o zi sau doua?
-Bine punctat, amice. Ai intarziat apropo.
Darien se intoarse sa vada fata strainului ce il bantuia de atatea ore. In fata lui se afla
Darien Westing, fara masina, fara iubita, fara nimic. Darien ii zambi si ii facu cu ochiul.
-Tic-tac, Darien, tic-tac. Ti-a venit autobuzul. Ai face bine sa il prinzi.
Darien se intoarse inspre autobuz, care franase la cativa metri de el. Se uita la ceas si
observa ca era spart. Baga mana in buzunar si scoase ziarul pe care credea ca il aruncase
la gunoi de dimineata. Citi din nou titlul de pe prima pagina: "Barbat sinucigas se arunca
in fata autobuzului". Numele decedatului era listat ca Darien Westing. Sub toate acestea
era o poza cu piatra sa funerara. "Darien Westing. Nascut:1967. Decedat:1994".
Ridica ochii din ziar si se afla intr-un infinit negru, ce nu putea fi numit nici nimic, dar
nici ceva. Se uita in jos la mainile sale si la corpul sau si nu il vedea. O lumina alba
inunda totul...

***

Ca in fiecare dimineata, Darien isi opri ceasul cu cea mai mare lene posibila. Trebuia sa
se dea jos din pat si sa se duca la serviciu, asta o stia si el prea bine, dar parca era mai
obosit ca de obicei.. Fusese un cosmar. Transpirat tot, Darien merse in baie sa se spele pe
fata. Porni robinetul dar apa nu curgea...

Description
Ceasul

Ca in fiecare dimineata, Darien isi opri ceasul cu cea mai mare lene posibila. Trebuia sa
se dea jos din pat si sa se duca la serviciu, asta o stia si el prea bine, dar parca era mai
obosit ca de obicei… mai voia macar 5 minute de odihna inainte de ceea ce va fi cea mai
lunga zi din viata lui.

Ceasul suna a patra oara. Darien ofta, si se rostogoli jos din pat direct pe podea. Hotarat
sa inceapa ziua cu dreptul , se opari cu dusul prea fierbinte, dadu cafeaua in foc si isi arse
omleta. Dupa ce arunca la gunoi si in chiuveta micul dejun esuat, deschise cu un mormait
frigiderul si lua sticla cu suc de portocale pe care o termina dintr-o inghititura.
Fara a mai pierde o secunda in plus, isi lua servieta, incuie usa de 3 ori si se indrepta spre
statia de autobuz. Strada principala era plina de masini cu oameni la fel de obositi si
nervosi ca el. Darien n-avea un serviciu senzational ca redactor la ziarul Gossip Addict,
dar nu se poate spune ca era un om care sa aiba aspiratii inalte. Restul lucrurilor din viata
lui, sau mai degraba lipsa lor definea acest lucru: nu masina, nu iubita, nu serviciu, nu
nimic. Se urca in autobuzul care tocmai venise si se aseza in spate, ca de obicei. "Cinci
statii pana in iad" , isi spuse el.

***

Ajuns la redactia ziarului Gossip Addict, intra pe usile mari automate, dadu buna ziua
paznicului din hol si se repezi spre lift, ale carui usi tocmai se inchideau.
-Tineti liftul! striga el lipsit de entuziasm.
-Ce faci amice iar ai intarziat? il saluta David, ranjind cretin in timp ce tinea usa liftului.
-Asa ar parea, murmura Darien, imaginandu-si ca il strange de gat pe nefericitul drac.
-Eh, nu-i nimic, e o zi chinuitor de banala in redactie.. nici macar o barfa ca lumea n-am
prins..
-O aparea ceva pana la urma. Nu se stie niciodata.
Luandu-si ramas-bun de la colegul sau iubit, Darien se aseza la biroul lui. Pe placuta de
pe birou era inscriptionat numele lui si postul: Darien Westing, Redactor. Toata lumea
alerga de colo-colo pregatita sa sara la primul semn ca s-ar intampla ceva interesant. In
zadar, orele trecura si nu suna niciun telefon.
Darien se uita la ceasul de pe perete. Doua si optsprezece minute. Dintr-o data suna
telefonul. Darien raspunse ca de obicei, cu acelasi mesaj monoton : "Gossip Addict,
Darien Westing la telefon...". Din receptor se auzi un tiuit puternic. Tresarind, acesta
tranti telefonul, crezand ca e o gluma proasta. Una foarte proasta, era clar.

***

Nervos, se scula de la birou, neobservand ca nu mai era nimeni in jur, si se indrepta spre
balcon. Pe drum, isi arunca privirea peste birourile celorlalti: poze cu familia, cu iubite,
caini mari cu baticuri la gat, si inscriptii siropoase peste tot pe rame. Inghiti in sec si iesi
pe balcon. Isi aprinse o tigara si trase adanc din ea. Era cam frig afara pentru o zi de
iunie.. Se apropie de margine si inchise ochii pt o secunda. Aerul rece il mai dezmeticea
nitel.
-Cam frig afara azi, auzi din dreapta lui.
-Da, asa este..zise el intorcandu-se sa vada cine era acolo.
Cand intoarse privirea, nu era nimeni pe balcon langa el. Bulversat, stinse tigara si intra
inapoi inauntru.
Ajuns inapoi printre birourile goale, observa lipsa colegilor lui. Se uita la ceas, gandindu-
se ca o fi pauza de masa. Doua douazeci. Pauza de masa se terminase de ceva vreme, si
totusi, unde era toata lumea? Foarte ciudat..
O lua pe coridor incet inspre lift, ale carui usi tocmai se inchideau. Darien nu apuca sa
vada daca era cineva in el, dar vazu ca liftul se indrepta inspre parter. Fugi pe scari si
ajunse inaintea liftului. Usile se deschisera,dar liftul era gol. Ceva complet straniu se
petrecea. Folosi telefonul din hol ca sa sune la politie.
-Alo? As vrea sa raportez niste incidente stranii in cladirea ziarului Gossip Addict.
Din telefon se auzI un tiuit puternic urmat de un fasait metalic. Darien scapa receptorul
din mana, cuprins de frica. Fugi in strada dar in zadar..era pustiu.
-Ma aude cineva? E cineva aici?
-Nu e nimeni, ii sopti cineva in ureche.
Se intoarse brusc, recunoscand vocea de pe balcon de mai devreme. Ca si atunci, nu era
nimeni langa el. Innebunise oare? Nu se poate, nu lui..ce naiba. Ori era un vis ciudat, ori
era rezultatul oboselii. Sau poate doar un sir lung de simple coincidente. Nu? Nu era prea
probabil, dar gandul acesta il linisti pe Darien. Pentru moment...

***

Strada lui era mai intunecata ca de obicei, felinarele palpaiau, curtile din care se-auzeau
zi de zi latraturi de caini acum zaceau pustii, gazduind doar sunetul vantului ce parea sa-i
sopteasca numele... "Darien Westing..."
- E doar un vis, e doar un vis urat, ce naiba mai omule? isi spuse Darien cu un ras fals,
sperand sa isi pastreze calmul. Ajuns in fata usii casei sale, descuie usa in graba si
observa cu coada ochiului cum felinarele se stingeau unul dupa altul, din ce in ce mai
aproape de el. Intra repede in casa si tranti usa. Trase jaluzelele si stinse luminile. Ceva il
urmarea, iar visul inofensiv se transforma cu o viteza alarmanta intr-un cosmar. Intra la el
in dormitor si se tranti in pat, sperand ca daca reuseste sa adoarma lucrurile o sa revina la
normal. Ceasul de pe perete indica ora doua si optsprezece minute. Suna telefonul. Darien
tresari si sari din pat. Telefonul suna. Sa raspunda? Cine l-ar putea suna la ora asta? Si
totusi, telefonul suna...

-Alo? raspunse acesta cu o voce tremuranda.
-Uita-te pe geam, ii ordona o voce prea familiara.
-Cine e la telefon?! Ce se intampla!? CINE ESTI!?!?
Din receptor se auzi un ras sinistru urmat de acelasi huruit metalic ce il facu pe Darien sa
scape inca o data receptorul.
Cu mana tremuranda dadu jaluzelele la o parte si se uita pe geam... O lumina puternica ii
inunda strada si camera, iar apoi Darien lesina.

***

Ca in fiecare dimineata, Darien isi opri ceasul cu cea mai mare lene posibila. Trebuia sa
se dea jos din pat si sa se duca la serviciu, asta o stia si el prea bine, dar parca era mai
obosit ca de obicei.. Fusese un cosmar. Transpirat tot, Darien merse in baie sa se spele pe
fata. Porni robinetul dar apa nu curgea.
-Grozav... isi spuse el.
Iesi in strada sa isi ia ziarul; titlul de pe prima pagina era, ca de obicei, o poveste trista:
"Barbat sinucigas se arunca in fata autobuzului".
-Ce aiureli.. nu-i de mirare ca nu mai citeste nimeni ziarul.
Citi horoscopul care, ca de obicei, ii promitea bani femei si sanatate curata ca lacrima,
dupa care arunca ziarul la gunoi.

Se imbraca, isi lua servieta si iesi din casa, trantind usa. Incuie de 3 ori. In mod curios,
felinarele de pe strada aveau semne pe care scria "DEFECT" pe ele. Prea obosit ca sa
observe acest lucru, se indrepta spre statia de autobuz.
-Ah, la naiba..mi-am uitat ceasul.
Darien traversa strada in graba si se opri brusc, observand ca avea deja ceasul la mana..
se uita la acesta. Doua si optsprezece. Venea autobuzul. Iar el era in mijlocul strazii.
-Esti mort de ieri, stii nu? auzi vocea din vis in spatele sau.
-Sunt mort de ani intregi, ce mai conteaza o zi sau doua?
-Bine punctat, amice. Ai intarziat apropo.
Darien se intoarse sa vada fata strainului ce il bantuia de atatea ore. In fata lui se afla
Darien Westing, fara masina, fara iubita, fara nimic. Darien ii zambi si ii facu cu ochiul.
-Tic-tac, Darien, tic-tac. Ti-a venit autobuzul. Ai face bine sa il prinzi.
Darien se intoarse inspre autobuz, care franase la cativa metri de el. Se uita la ceas si
observa ca era spart. Baga mana in buzunar si scoase ziarul pe care credea ca il aruncase
la gunoi de dimineata. Citi din nou titlul de pe prima pagina: "Barbat sinucigas se arunca
in fata autobuzului". Numele decedatului era listat ca Darien Westing. Sub toate acestea
era o poza cu piatra sa funerara. "Darien Westing. Nascut:1967. Decedat:1994".
Ridica ochii din ziar si se afla intr-un infinit negru, ce nu putea fi numit nici nimic, dar
nici ceva. Se uita in jos la mainile sale si la corpul sau si nu il vedea. O lumina alba
inunda totul...

***

Ca in fiecare dimineata, Darien isi opri ceasul cu cea mai mare lene posibila. Trebuia sa
se dea jos din pat si sa se duca la serviciu, asta o stia si el prea bine, dar parca era mai
obosit ca de obicei.. Fusese un cosmar. Transpirat tot, Darien merse in baie sa se spele pe
fata. Porni robinetul dar apa nu curgea...